Image
Top
Meniu
2 noiembrie, 2009

Trucuri pentru parapantişti

„Despre autor : Jérôme Daoust practică zborul cu parapanta din 1989. A învăţat în Canada, şi a zburat în principal la Mt. Yamaska lângă Montreal. S-a mutat în Franţa şi a zburat în Alpi. Locuind în California din 1996, Jerome zboară la Marshall cu clubul Crestline Soaring Society. Pentru fiecare ţară, a trecut cu uşurinţă examenele de licenţă. Deşi a câştigat câteva premii locale, nu-i place să concureze pentru că e stresant, şi ii ajunge slujba pentru aceasta.

Nivelul de pregătire necesar : Se presupune că pilotul şi-a însuşit tehnica de baza a decolării, a zborului pâna la zona de aterizare, luarea prizei de aterizare şi aterizarea.

Probleme psihologice. Efectul de grup. Dacă vezi mai mulţi piloţi făcând ceva poţi fi tentat să încerci şi tu. Ei pot fi mai pregătiţi, sau îşi asumă un risc mai mare. Acum trebuie sa-ţi ţii ego-ul tău sub control şi să judeci pentru tine pregătirea ta şi riscurile pe care ţi le poţi asuma. Poate că ego-ul tău a fost acela care te-a determinat să te apuci de zbor. Tocmai de aceea mulţi renunţă, pentru că deodată realizează că există un risc pe care nu-l pot controla. Dacă e aşa o decizie bună este să te opreşti. Dacă te-ai gândit că vorbesc despre tine, probabil nu-i aşa, dar totuşi ajută.

Faima. Care este cea mai bună recompensă pentru un pilot ? Chiar dacă eşti campion sau cel care a zburat cel mai departe/sus, mulţi oameni nici nu ştiu măcar ce este parapantismul. La câţiva ani dupa ce vei muri, câţiva oameni îsi vor aminti de tine, şi nu din cauza valorii parapantistice, ci pentru că ţi-au fost rude sau prieteni. Poate cel mai mare beneficiu al performanţei este propria evaluare. Clint Eastwood (actor) a spus: Eşti o legendă doar în mintea ta !

Notă personală: zborul cu parapanta nu-mi promite întotdeauna numai zboruri bune. Ca orice pasiune, parapantismul mă va face uneori să sufăr. Când un prieten îmi spune că am pierdut o zi grozavă de zbor, mă voi simţi frustat până la a spune: ” Am să termin cu acest hobby nepredictibil”. Cheia este să te uiţi înapoi la anul care a trecut şi să mă întreb dacă sunt gata să renunţ la satisfacţiile pe care mi le-a adus zborul şi pe care mi le va mai aduce, poate chiar în weekend-ul viitor. Păstraţi-vă celelalte hobby-uri. După primul an, dacă zburaţi în fiecare zi, poate să dispară plăcerea de a zbura; căutaţi răsplata eforturilor pe care le-aţi făcut.

Curba Bell a inconştienţei. Gradul de inconştienţă a unui pilot urmează curba Bell în primii cinci ani. Pilotul începe conservativ datorită puţinei experienţe şi a fricii instinctive. La mijloc, nivelul de experienţă urcă, frica scade şi se iau decizii proaste. Inconştienţa îşi atinge vârful când pilotul ajunge în categoria avansaţi. Este „Sindromul Intermediarilor”. La sfârşit, experimentând că situaţiile anormale se întâmplă oricui, deciziile se iau din nou mai conservativ.”

Jerome Daoust

Submit a Comment

Posted By

Categories

Necategorizate